Decembrie 1989. Ger, gloanțe, oameni cu ochii plini de speranță. „Vom fi liberi!”, strigau unii. „Jos comunismul!”, strigau alții. Și într-un fel, chiar așa a fost. Comunismul, așa cum îl știam, a murit. Doar că, pe ruinele lui, s-a ridicat altceva: un sistem la fel de dur, dar mult mai viclean.

Ion Iliescu, cu vocea lui liniștită și chipul de „tătuc” blajin, a apărut la televizor și a promis democrație, dreptate, o lume nouă. Numai că, în realitate, în acele zile de haos, s-a pus piatra de temelie a unei instituții care, de atunci și până azi, n-a dat niciun faliment: școala de hoți.

Primii pași: Revoluția furată

Sângele tinerilor din decembrie abia se uscase pe asfaltul din București, când, în iunie 1990, minerii au fost chemați să „facă ordine”. Studenți bătuți, oameni arestați, teroare. În loc de democrație, am primit frică. Aceasta a fost prima lecție a noii școli:

• cine se opune e redus la tăcere;

• cine tace și se supune, va avea o șansă.

A fost momentul în care mulți au înțeles că nu e vorba de o revoluție autentică, ci de o tranziție regizată.

Lecția 2: Privatizările, „manualul de aur”

Anii ’90 au fost anii promisiunilor: capitalism, libertate economică, șansa la o viață mai bună. În realitate, pentru mulți au fost anii prăbușirii. Fabrici întregi, construite cu sudoarea a zeci de mii de muncitori, au fost vândute pe nimic. Bănci naționale au dispărut ca și cum n-ar fi existat. România s-a trezit cu o economie prăbușită, dar cu o mână de „premianți” care, peste noapte, au devenit milionari. Cum funcționa rețeta? Simplu:

• se oferea credit de la stat, care nu mai era niciodată returnat;

• se împărțeau cupoane fără valoare reală;

• se trânteau licitații pe hârtie, cu „câștigătorul” stabilit dinainte.

Pe scurt: dacă erai „elev silitor” la școala lui Iliescu, primeai premiul cel mare. Dacă nu, rămâneai șomer, cu speranța făcută bucăți.

Lecția 3: Minerii au fost doar începutul

Anii ’90 nu s-au rezumat doar la jaf economic. Ei au cimentat și metoda de a controla societatea. Mineriadele au arătat clar că forța brută poate fi folosită oricând. Dar, treptat, elevii școlii au învățat și ceva mai subtil: nu e nevoie să bați omul pe stradă, dacă îl poți ține prizonier prin televiziuni, prin minciuni, prin salarii mizere și printr-o bucată de pâine dată la timp.

Lecția 4: Baronii locali – „profesorii” noii generații

La începutul anilor 2000, școala lui Iliescu a scos primii săi absolvenți de top: baronii locali. Era vremea în care, în multe județe, un singur om decidea tot: cine are loc de muncă, cine ia o casă, cine câștigă o licitație. Baronul era judecător, primar și stăpân absolut. Numele sunt cunoscute: Adrian Năstase, care vorbea despre „mândria de a fi român”, dar a sfârșit prin a fi condamnat pentru corupție; Liviu Dragnea, „părintele” ordonanței 13, care visa să schimbe legile justiției pentru a-și salva pielea. Și mulți alții, mai puțin faimoși, dar la fel de eficienți în arta jafului. Aici, elevii nu mai învățau doar să fure, ci și să facă politică din furt. Și, culmea, să fie aplaudați pentru asta.

Lecția 5: Prezentul digital

Astăzi, după peste trei decenii, școala nu doar că există, dar merge mai bine ca oricând. În loc de fabrici și uzine, acum se fură prin contracte IT, prin fonduri europene „optimizate”, prin proiecte „verzi” cu bani dispăruți în buzunare private. Elevii de azi sunt la fel de creativi ca cei din anii ’90. Doar metodele s-au rafinat: în loc de bâte, au laptopuri; în loc de discursuri în ședințe de partid cu fum de țigară, au conferințe live pe Facebook. Rezultatul e același: România stă pe loc, iar „premianții” școlii își umplu conturile.

Concluzie: o instituție care nu se închide

„Școala de hoți” a lui Ion Iliescu a produs, an după an, generații întregi de absolvenți. Unii au ajuns la pușcărie, dar chiar și asta e văzută ca un „stagiu obligatoriu”. Cei mai mulți au rămas la catedră, pregătind noi promoții. Românii obișnuiți rămân în continuare repetenți la capitolul dreptate și prosperitate. Pentru ei, școala asta înseamnă spitale ruinate, drumuri pline de gropi și salarii care nu ajung de la o lună la alta.

Dar pentru „premianții” de la PSD și urmașii lui Iliescu, școala merge strună. Nu se fac greve, nu se pierd examene, nu există corigenți. E singura școală din România unde, de 35 de ani, toată lumea iese cu diplomă de excelență la furt.