Profesorul Ion Onescu a trecut la cele veșnice – o pierdere profundă pentru comunitatea din Odobești
O nouă veste tristă a îndurerat comunitatea odobeșteană. Învățământul local a mai pierdut un dascăl, un apreciat profesor. Matematica odobeșteană este mai săracă, prin mutarea profesorului Ion Onescu în ceruri. Ne pleacă dascălii spre stele eterne.
🕯️ Un dascăl dedicat, un om de vocație
În inima fiecărei comunități stau educatorii, învățătorii și profesorii. Un profesor este ca o candelă care se consumă, dar care devine lumină pentru elevii săi, generație după generație. Un profesor dăruiește o parte din el însuși celor pe care îi îndrumă și cărora le oferă, pe lângă cunoștințe de bază, le transmite din experiența sa, din valorile sale, devenind astfel un model și un ghid pentru elevi.
Împărtășim durerea familiei îndoliate și regretăm profund pierderea unui cadru didactic dedicat învățământului odobeștean: profesorul de matematică Ion Onescu. A fost unul dintre dascălii cu vocație și tact pedagogic care a reușit să îndrume numeroși elevi de-a lungul carierei sale, cu multă dragoste și conștiinciozitate. A fost și va rămâne unul din profesorii apreciați ai Odobeștiului. O pierdere pentru oraș, rămânem mai săraci prin această plecare.
📚 Parcurs profesional și vocație
Născut la 27 septembrie 1945 în Dălhăuți, Vrancea, într-o familie de oameni buni și onorabili, Ion Onescu a urmat școala primară și gimnazială în satul natal, apoi liceul la Odobești (1959–1963). A continuat studiile la Institutul Pedagogic din Galați, Facultatea de Matematică, pe care a absolvit-o în 1972.
Și-a început activitatea imediat după liceu ca profesor suplinitor, apoi calificat, predând în localități precum Răiuți, Șindrilari, Vulcăneasa și Odobești. A fost director adjunct la Școala cu internat din Șindrilari între 1969 și 1972, implicându-se activ în școlarizarea obligatorie, mergând din casă în casă pentru a convinge părinții să-și trimită copiii la școală.
După absolvirea facultății, a predat la Vulcăneasa, apoi, în 1976, a venit prin concurs la Casa de Copii din Odobești, unde a fost profesor de matematică și, între 1980–1990, director. A condus unitatea cu devotament, având grijă de 300–350 de copii, și a urcat toate treptele profesionale, obținând definitivatul și gradele didactice II și I.
Din 1990, a revenit la Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” din Odobești, unde a fost și director adjunct. A ieșit la pensie în 2009, mulțumit că a putut ajuta mulți elevi să-și urmeze vocația.
👨👩👧 Viața personală și valorile
În 1967 s-a căsătorit cu Vasilica, alături de care a împărțit 58 de ani de viață. Împreună au o fiică, Manuela Corina, medic stabilit în Germania din 1997. A fost un familist devotat, care și-a pus adesea nevoile personale în plan secund pentru binele celor dragi.
Pe lângă matematică, i-au plăcut sportul, natura și călătoriile prin țară. A fost un om modest, corect, sociabil, un prieten apropiat, care a oferit sprijin și sfaturi celor care i le-au cerut.
🌟 Amintirea unui dascăl de excepție
Profesorul Ion Onescu a fost un cadru didactic cu o fire tenace, care emana căldură, pricepere și o stare de bine. A fost un om deosebit, dedicat meseriei sale, respectat pentru discreția, bunul simț și generozitatea sa. A sculptat cu răbdare și afecțiune suflete și caractere, lăsând urme adânci în mintea multor generații de elevi.
„Profesor bun, dedicat și apropiat de toți copiii, diriginte înțelept, coleg minunat, care a ajutat și nu a deranjat sau supărat pe nimeni niciodată. Un om de care ne va fi dor.”
„Ne va lipsi, dar ne vom aminti mereu cu drag de zâmbetul lui cald și de vocea blândă cu care ne vorbea în cancelarie sau le explica elevilor problemele de matematică.”
„A îndrumat generații de elevi către știință, ei și-l aduc aminte cum avea pentru fiecare oră mereu același tonus, aceeași vibrație relaxată de dascăl eminent care caută să îndrume speranțele discipolilor săi.”
🕊️ Plecarea spre veșnicie
Profesorul Ion Onescu a trecut în veșnicie miercuri, 6 august 2025, cu puțin timp înainte de a împlini 80 de ani, după o luptă grea cu o boală nemiloasă. A plecat discret, așa cum a trăit, lăsând în urmă un gol imens și o amintire luminoasă.
„A plecat, într-o lungă călătorie spre înalturi un suflet onest, o prezență discretă, un profesor pasionat de meserie, care s-a dedicat complet elevilor.”
Ecoul Vrancei 
Lasă un comentariu